Lansarea acestui mare joc de succes a avut loc fara prea mare tam-tam, insa e o realizare excelenta, o combinatie perfecta intre un simulator de condus si viata intr-un oras mare, exact ca si seria Grand Theft Auto, precum si schimburile de focuri captivante asemanatoare lui Max Payne. In plus, “Mafia” nu e plin de problemele specifice productiilor companiilor mici, oferind o grafica si o gama de efecte sonore ireprosabile.
Comparatiile dintre “Mafia” si GTA sunt logice, fiind jocuri foarte asemanatoare. Amandoua au loc in orase mari, pline de viata, amandoua implica furtul de masini si evitarea problemelor cu autoritatile si ambele jocuri urmaresc o aventura care navigheaza viata interlopa a orasului.

Orasul din “Mafia”, Lost Heaven, o metropola a anilor ’30, e mult mai mare decat Liberty City, insa e destul de asemanator cu acesta, viata misunand pe trotuare sau in masini la orice ora din joc, cartierele diferite facandu-si simtita prezenta si unicitatea, podurile se ridica pentru a face loc traficului fluvial, trenurile circuland non-stop si, daca te-ai saturat de jungla de beton, ai la dispozitie si o zona inverzita extravilana. Lipseste doar alternanta noapte-zi si vremea imprevizibila din Liberty City, pentru ca misiunile din “Mafia” au loc la ore si in conditii atmosferice prestabilite.



Majoritatea misiunilor din “Mafia” sunt impartite in sectiuni, si, inainte sa te arunci in viata interlopa a jocului, va trebui sa urmaresti un filmulet foarte bine realizat, care explica evenimentele si leaga excelent misiunile intre ele. La inceputul misiunilor va trebui sa mergi sa ti se dea arme, sa alegi o masina din garaj pentru a conduce undeva in oras, si, la sfarsitul misiunii va trebui sa sofezi inapoi in baza. Cel mai grav lucru e ca orasul nu se integreaza atat de bine cu misiunile si, chiar daca poti devia de la cel mai scurt drum spre destinatie, nu prea ai de ce s-o faci, mai ales ca nu ai bonusuri de descoperit, precum in GTA.

Pe de alta parte, “Mafia” va da dovada de un realism sporit datorita legilor fizicii care guverneaza totul legat de vehicule si de comportamentului politistilor. In mare parte, masinile anilor ’30 nu sunt niste bolizi pentru viteza. De obicei nu prea le ajuta acceleratia, mai ales cand vine vorba de escaladatul unei rampe mai abrupte. Si uneori nici nu pornesc la prima cheie si nici nu vei putea efectua cascadorii cu sarituri de sute de metri si rostogoliri in aer.

In plus , Politia din Lost Heaven se va asigura ca nu vei conduce masinile la viteza lor maxima, trangandu-te de dreapta de fiecare data cand treci de 40 mph, cand faci accidente sau treci pe culoarea rosie a semaforului.



Datorita modului in care e gandit jocul, cu portiuni in care sofezi prin oras nerabdator sa ajungi la urmatoarea locatie unde te poti dezlantui, “Mafia” ofera atat momente de relaxare la volanul masinilor clasice, satisfacand, apoi, dorinta de a rezolva cat mai repede reglarile de conturi ale familiei. Partile cu actiune din plin implica desfasurarea acesteia in locuri inchise, in cladiri, iar altele in unele deschise, in curti uriase, in mai multe constructii, pe mai multe nivele sau chiar din masina.

Majoritatea iti ofera mai multe cai de ati atinge obiectivele, fie ca alegi sa te strecori, fie ca navalesti cu armele scoase asupra adversarilor. Din cand in cand te vor insoti in misiuni si aliati controlati de inteligenta artificiala, iar acestie se vor dovedi a fi destul de utili cand ai de a face cu grupuri mari de dusmani.



Acestia din urma nu se vor lasa nici ei mai prejos, folosind masinile drept adapost, oferindu-ti posibilitatea de a trage in vehicule pana acestea sar in aer. La randul tau le poti folosi ca scuturi mobile sau berbeci de asediu. Schimburile de focuri se aseamana unui joc de-a pisica si soarecele, cu atacuri riscante, gloante care zboara in toate directiile si o multime de explozii. Datorita scenelor pline de varietate ale jocului, create ingenios de producator, “Mafia” nu se va dizolva niciodata in a fi doar un joc cu impuscaturi.

Aceasta productie e plina de detalii minuscule, precum faptul ca incarcarea unei arme inseamna pierderea munitiei din incarcatorul aruncat. Si adversarii se vor opri pentru a incarca si au, la randul lor, munitie putina, pe care daca o vor termina te vor ataca inarmati doar cu un cutit.

Din moment ce si tu ai o arma sau doua si niciodata destula munitie, va trebui sa alegi daca sa stai adapostit sa astepti ca adversarii sa si-o termine pe a lor sau sa risti un atac pentru a nu-i lasa s-o epuizeze toata, din moment ce le poti lua echipamentul dupa ce i-ai eliminat. In plus, si masinile vor suferi din cauza loviturilor de orice fel, personajele putand sa sparga fiecare piesa a caroseriei individual si chiar sa traga in rezervorul de carburant pentru a-i face pe fugari sa se opreasca. Nu e o surpiza ca iti poti elimina adversarii inclusiv de pe geam, lasandu-i muribunzi, inconstienti si sprijiniti de volan sau chiar atarnand pe geamul din spate cu o arma automana stransa in maini.

Sistemul de salvare a jocului e unul destul de nepo****r, automat si numai dupa o portiune a misiunii, insa destul de inteligent plasate, asa incat cele 20 de misiuni au peste 100 de checkpointuri unde se salveaza.

Odata ce termini aventura din single-player, iti va fi disponibil un nou mod de joc numit free ride extreme care iti permite sa te plimbi prin Lost Heaven fara interventia Politiei pentru a descoperi 19 provocari la volan. De fiecare data cand invigi o provocare din asta vei descoperi o masina prototip extraordinara. Una din ele, de exemplu, iti cere sa urmaresti un barbat despuiat care alearga cu 50mph, si, drept rasplata ca ai reusit sa te tii de el, vei primi o masina vopsita in stilul hippie. Fiecare din aceste misiuni e mai ciudata ca celelalte si iti vor ocupa inca vreo 10 ore.